Campanie încheiată
Poveștile studenților
Fond de burse pentru studenții vulnerabili
Campanie încheiată
Donațiile pentru această campanie s-au încheiat la Gala Partenerilor din 10 decembrie 2025. Mulțumim tuturor donatorilor!
Suma strânsă va fi direcționată către fondul de burse pentru studenții excepționali, dar și pentru cei vulnerabili, care continuă să creadă în puterea transformatoare a educației. Fiecare contribuție, indiferent de valoare, contează. Suma totală va fi ulterior împărțită în mod egal celor 15 studenți ale căror povești sunt prezentate pe site.
În semn de mulțumire și apreciere, cele mai mari 40 de donații vor fi răsplătite cu un tablou original, pictat de studenții de la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte, Centrul Universitar Pitești.
În data de 10 decembrie 2025, în cadrul Galei Partenerilor, donatorii își vor putea alege tabloul în ordinea valorii donațiilor.
Tablourile vor fi expuse la Gala Partenerilor din 10 decembrie 2025 și se regăsesc și în catalogul de opere de artă.
Cei 15 studenți
Poveștile se publică doar cu acordul scris al studenților.
Mihai Vieru
Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației · Anul I · Centrul Universitar București
„Vreau să merg mai departe, vreau să nu las durerea și boala să îmi frângă viitorul” La doar 19 ani, Mihai are o poveste de viață incredibilă, un drum anevoios pe care nimeni nu l-ar fi dorit pentru un copil, dar la fiecare piedică a reușit să-și găsească forța și curajul să învingă. Problemele de sănătate au început încă de la vârsta de 7 luni, atunci când părinții au observat că are o problemă la picior, au urmat zeci de investigații și suspiciunea unei boli rare – Neurofibromatoza tip 1. „Medicii le-au spus părinților că există riscul să fac fracturi grave și pseudoartroză, așa că am trăit cu o interdicție permanentă: „ai grijă să nu te lovești”. Am crescut cu frica asta și cu multe limite. Mi-ar fi plăcut să joc fotbal, dar nu am avut voie. Am reușit, pentru scurt timp, să fiu portar – și acel moment a fost o bucurie pentru mine”. La 6 ani a urmat un alt șoc, coloana începuse să i se deformeze. Au urmat alte investigații și proceduri grele, în condițiile în care o operație i-ar fi fost fatală. „Anii au trecut, iar coloana mea s-a strâmbat din ce în ce mai tare. La școală, copiii râdeau de mine, mă tachinau, iar profesorii nu știau cum să gestioneze situația. În 2018 am început să mă împiedic cu piciorul stâng. Părinții mei au încercat tot: terapii Vojta, Schroth, înot terapeutic, psihoterapie, dar corpul meu nu răspundea”. În 2019 a găsit o clinică în Germania care putea să-l opereze, însă bunica sa a suferit un AVC grav, iar tatăl său s-a îmbolnăvit. Au reprogramat operația pentru următorul an, dar pandemia i-a blocat din nou. Când în sfârșit a reușit să ajungă la intervenția chirurgicală, au apărut alte complicații. „Medicii ne-au spus că totul va fi bine, că la ei aceste operații sunt „de rutină”. Prima intervenție a fost de decompresie și montare a halotracțiunii. A doua, cea mai grea, m-a schimbat pentru totdeauna: mi-au scos vertebre, au tăiat coaste, nervi, și când m-am trezit… nu-mi mai simțeam picioarele. M-au dus din nou în sala de operație, au verificat din nou, dar nimic. Din acel moment, am rămas în scaun rulant. Au urmat alte intervenții, promisiuni că „în două săptămâni vei merge din nou… în șase luni… în doi ani”. Dar eu am plecat din Germania după trei luni, tot în scaun rulant.” A încercat inclusiv tratamente experimentale, în 2022 a fost operat din nou, însă a făcut o infecție gravă din cauza căreia a stat luni întregi în spital. Chiar și așa nu s-a dat bătut. „Totuși, am încercat să merg mai departe. Am continuat școala, am luat note bune, am mers în vacanțe cu familia, am încercat să trăiesc normal. În 2025 am absolvit liceul și am luat BAC-ul cu 9,25. Am intrat prin concurs la două facultăți. Am ales să continui la Electronică. Visez să devin specialist în acest domeniu, să fac ceva important.” Și de parcă nu ar fi fost de ajuns, anul trecut tatăl lui a murit, iar vara aceasta a aflat că trebuie să treacă printr-o nouă intervenție chirurgicală complexă și extrem de costisitoare. „Sper să mă pot mobiliza și să recuperez totul astfel încât să promovez anul I de facultate. Am luptat cu boala toată copilăria mea, am trecut prin zeci de intervenții și luni întregi de spitalizare, însă nu vreau să renunț acum. Vreau să merg mai departe, să nu las durerea și boala să îmi frângă viitorul. Îndemn pe toată lumea să privească cu optimism spre viitor, indiferent de problemele care apar în viață”.
Robert Florin Rusu
Facultatea de Inginerie Electrică · Anul III · Centrul Universitar București
„Viața mea a fost mereu o provocare, dar și o lecție continuă despre ambiție și puterea de a nu renunța” Robert este un tânăr curajos și perseverent care nu s-a lăsat doborât de problemele de sănătate și a reușit cu propriile forțe să obțină ce și-a dorit. Încă din copilărie suferă de hipoacuzie bilaterală, fiind nevoit să poarte aparate auditive. „Viața mea a fost mereu o provocare, dar și o lecție continuă despre ambiție și puterea de a nu renunța. Acest lucru m-a făcut adesea să mă simt diferit de cei din jur, iar integrarea în societate nu a fost niciodată simplă. De când am intrat la liceu, am simțit lipsa de susținere, atât din partea colegilor, cât și din partea profesorilor. Unii dintre ei obișnuiau să-mi spună că nu voi lua deloc BAC-ul, iar aceste cuvinte au lăsat urme puternice în încrederea mea”. Nu s-a lăsat doborât și cu multă muncă a reușit să obțină un rezultat bun la examenul de Bacalaureat, apoi a decis să urmeze cursurile Facultății de Inginerie Electrică. „În tot acest proces, familia mea m-a sprijinit necondiționat, oferindu-mi încredere atunci când eu nu mai aveam. Chiar dacă integrarea în colectiv a fost dificilă și de multe ori m-am simțit singur, am avut totuși alături un coleg cu care m-am înțeles foarte bine. Relația noastră a devenit un sprijin important pentru mine, iar faptul că am avut măcar o persoană care m-a acceptat și m-a înțeles cu adevărat m-a ajutat să trec mai ușor peste momentele grele.” O altă persoană importantă pentru Robert a fost profesorul Mihail Iordache care l-a susținut enorm și l-a sprijinit în pregătirea la matematică. „Sunt mândru că a crezut în mine într-un moment în care eu însumi mă îndoiam. Sprijinul lui a contat mai mult decât poate spune cineva în cuvinte. De aceea, îmi doresc ca după ce termin facultatea să mă pot angaja și să-mi construiesc propriul viitor, bazat pe muncă, determinare și dorința de a demonstra că pot reuși. Povestea mea nu este despre perfecțiune, ci despre curajul de a continua atunci când totul pare împotrivă.”
Alexandru Ștefan Perșinaru
Facultatea de Electronică, Comunicații și Calculatoare, specializarea Rețele și Software de Telecomunicații · Anul IV · Centrul Universitar Pitești
„Privind înapoi, pot spune că alegerea acestei facultăți a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am făcut” Alexandru este student în anul IV la Facultatea de Electronică, Comunicații și Calculatoare, specializarea Rețele și Software de Telecomunicații (RST). Încă din liceu a avut o pasiune pentru domeniile tehnice și dorința de a se dezvolta într-un mediu care îmbină logica, inovația și tehnologia. „Am ales această facultate deoarece oferă o gamă largă de oportunități – de la formarea unei gândiri analitice și dezvoltarea competențelor tehnice, până la posibilitatea de a lucra în domenii moderne, precum telecomunicațiile, securitatea cibernetică, automatizarea sau dezvoltarea software. Mediul universitar m-a ajutat să-mi dezvolt atât abilitățile tehnice, cât și cele de lucru în echipă, prin proiecte practice și colaborări cu colegii.” Un rol esențial în formarea sa l-au avut cadrele didactice, care s-au remarcat prin profesionalism, răbdare și dorința de a inspira. Prin dedicare, curiozitate și pasiune pentru inovație, Alexandru își dorește să construiască o carieră care să reflecte nu doar competența profesională, ci și valorile unei generații pentru care tehnologia înseamnă progres, responsabilitate și viziune. Povestea lui Alexandru Perșinaru este și una a perseverenței. El locuiește împreună cu mama și sora sa, iar resursele financiare ale familiei sunt modeste. Obținerea unei burse speciale nu este doar un sprijin financiar necesar, ci și o recunoaștere a efortului depus, o încurajare de a continua cu aceeași dedicare și ambiție. „Privind înapoi, pot spune că alegerea acestei facultăți a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am făcut. Mă simt pregătit să îmi continui parcursul profesional într-un domeniu dinamic, în care pot aduce o contribuție reală prin pasiunea și cunoștințele acumulate.”
Robert Andrei Oprea
Facultatea de Inginerie Chimică și Biotehnologii · Anul I · Centrul Universitar București
„Visul meu este să ajung să lucrez într-un centru de cercetare și să dezvolt sau să descopăr mijloace care ar putea fi de mare ajutor omenirii” Robert are 19 ani și este dovada vie că atunci când ești responsabil și muncești nimic nu este imposibil, iar rezultatele bune se vor vedea cu siguranță. Recunoaște că a avut un parcurs greoi la liceu, cu note mici și rezultate slabe, dar a avut noroc de profesori buni care au reușit să-i deschidă drumul spre excelență. De la note de trecere la matematică, a reușit performanța de a obține chiar nota 9,90 la această disciplină la examenul de Bacalaureat.Mai mult, în timpul liceului a participat și a obținut rezultate bune la olimpiade la fazele județene sau naționale la baschet, engleză, biologie, limbă română și istorie. În timpul liber este pasionat de baschet, desen și motociclism. „Pasiunea mea pentru motociclete a început la vârsta de 15 ani după ce am avut ocazia să mă plimb pe un motor, iar la 16 ani după ce am terminat școala moto am reușit să strâng jumătate din bani, cealaltă jumătate venind din partea părinților, pentru a-mi cumpăra prima motocicletă. La 18 ani am reușit să îmi achiziționez din bani proprii, câștigați din diferite job-uri pe care le-am avut, o motocicletă mai mare nou-nouță.” Robert nu vrea să se oprească aici, ci muncește în continuare pentru o carieră în cercetare. „Visul meu este să ajung să lucrez într-un centru de cercetare și să dezvolt sau să descopăr mijloace care ar putea fi de mare ajutor omenirii. Îmi doresc și să vizitez cât mai multe țări, să descopăr și să aflu cât mai multe despre diferite culturi ale lumii.”
Marius Mădălin Nicolae
Facultatea de Științe Economice și Drept (SED) · 23 ani, masterand Transformarea Digitală a Afacerilor · Centrul Universitar Pitești
„Fie că mă târăsc sau merg, știu sigur un lucru: voi ajunge la destinație!” Marius urmează programul de masterat Transformarea Digitală a Afacerilor, are performanțe academice deosebite, dar și o poveste de viață impresionantă. S-a născut prematur, la doar 6 luni și 2 săptămâni, cântărind 900 de grame, iar în urma unor complicații a rămas cu probleme serioase. „Medicii mi-au dat șanse minime de supraviețuire și chiar au dorit să mă arunce la gunoi pentru că eram considerat prea mic pentru a avea vreo șansă. În urma unei complicații în timpul nașterii mele, în urma căreia mi-au fost smulse tendoanele, nu am putut merge până la vârsta de 8 ani. Tot ce puteam face era să mă târăsc și să mă întreb: „De ce eu nu pot?”. Mare parte din copilărie am petrecut-o târându-mă sau deplasându-mă ca un patruped.” După intervenții chirurgicale riscante și exerciții grele, Marius a învățat să meargă, însă durerile au rămas și acum prezente. „Este dificil să mă deplasez, dar sunt bucuros că pot merge, că pot face ceea ce cândva părea imposibil și că pot inspira oamenii prin povestea mea să-și schimbe stilul de viață. Există intervenții chirurgicale care mi-ar putea repara genunchii, însă sunt foarte costisitoare. Astfel, am ales să fac ceea ce știu mai bine, să îndur și să muncesc din greu”. Nu s-a lăsat descurajat și și-a urmat cu pasiune studiile. A luat locul 2 la sesiunea de comunicări științifice și a obținut diploma de licență cu nota 10. În paralel a început să facă și fitness. „Visul meu este să pot concura pe scenă, la bodybuilding, cu speranța că, măcar așa, voi reuși să inspir oameni și să-mi fac povestea auzită, să arăt că se poate realiza un vis indiferent de cât de potrivnică este viața. Pentru că, indiferent de cât de greu e drumul, fie că mă târăsc sau merg, știu sigur un lucru: voi ajunge la destinație.”
Alexandru Dan Modrescu
Facultatea de Inginerie Mecanică și Mecatronică · Anul I · Centrul Universitar București
„Vreau să merg mai departe și să fiu un tânăr normal cu o carieră și familie” Alex este un tânăr cu emoții, speranțe și vise așa cum este firesc pentru un tânăr de 19 ani. De mic a fost pasionat de matematică, dar și sport. Încă de la 6 ani a început să practice Aikido și a obținut chiar gradul onorabil 1 Dan la grupele de copii. În timpul anilor de liceu a descoperit și pasiunea pentru fizică, iar la examenul de Bacalaureat a obținut nota 10 la această materie, apoi a urmat cursul firesc spre Facultatea de Inginerie Mecanică și Mecatronică. În ultimul an de liceu a început să se simtă brusc rău, iar diagnosticul pus ulterior avea să-i schimbe viața. „Totul a debutat cu o otită pentru care am făcut tratament conform indicațiilor medicului ORL-ist, dar eu mă simțeam în continuare amețit și apoi mâna și piciorul stâng amorțeau frecvent. De aici a început stresul investigațiilor medicale, până la aflarea diagnosticului de scleroză multiplă recurent remisivă. Au urmat alte investigații medicale, internări în spital, un puseu urât care mi-a cauzat o pareză, dar ușor-ușor am luptat și mi-am revenit, cu medicație, kinetoterapie și regim alimentar strict.” Alex provine dintr-o familie monoparentală, mama fiind singurul sprijin moral și financiar, pentru el și pentru sora sa în vârstă de 12 ani. Deși problemele din viața personală au fost multe, Alex nu s-a dat bătut și își continuă studiile cu rezultate remarcabile. „Am ajuns la POLITEHNICA, singura facultate unde am aplicat în preînscrieri și mi-am îndeplinit visul. Vreau să merg mai departe și să fiu un tânăr normal cu o carieră și familie.”
Irina Elena Lăcătușu (Pîlșu)
Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie · An II · Centrul Universitar Pitești (Filiala Râmnicu Vâlcea)
„Chiar dacă nu a fost mereu ușor, astăzi privesc fiecare provocare ca pe o oportunitate de a evolua” Irina are 31 de ani și este studentă în anul II la specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar. Anterior a absolvit la buget Facultatea de Litere, un program de master, dar și Nivelul I și II de psihopedagogic. În plan personal, Irina duce însă pe umeri greutățile familiei. Își crește singură cei doi copii minori care din păcate au certificate de încadrare în grad de handicap. „Veniturile familiei provin exclusiv din alocațiile copiilor și indemnizația de însoțitor. În ciuda dificultăților, continui să mă dezvolt profesional și să mă implic în proiecte educaționale și științifice, considerând educația atât o vocație, cât și o sursă de inspirație pentru copiii mei”. Cu toate acestea, Irina a terminat primul an de studiu cu 10 pe linie, a participat la programul Erasmus+, dar și la sesiuni de comunicări științifice cu lucrări despre psihologia copilului, educație timpurie și integrarea metodelor creative în practică. O bursă specială ar ajuta-o pe Irina să poată în continuare să plătească taxa de studii, dar și să le ofere celor doi copii tot ce este necesar. „Parcursul meu academic este fundamentat pe interesul constant pentru educație, dezvoltarea copilului și formarea continuă. Mă implic activ în activitățile facultății și în proiecte de cercetare, fiind preocupată de dezvoltarea mea profesională în domeniul educației”.
Florin Marin Ivașcu
Facultatea de Mecanică și Tehnologie, specializarea Tehnologia construcțiilor de mașini · Anul IV · Centrul Universitar Pitești
„Succesul nu depinde doar de circumstanțe, ci mai ales de atitudinea cu care le înfruntăm” Florin are 22 de ani și este pasionat de mașini și mecanică, dar și de dezvoltarea de soluții tehnice. „Cred cu tărie că succesul nu depinde doar de circumstanțe, ci mai ales de atitudinea cu care le înfruntăm. Pentru mine, educația este cea mai importantă investiție – o cale sigură spre independență și împlinire. Fiecare pas făcut mă ajută să îmi realizez visurile, învățând totodată că orice obstacol poate fi depășit prin muncă, pasiune și curaj”. De-a lungul vieții însă, Florin a învățat să se descurce singur, a crescut fără sprijin patern de la o vârstă fragedă, iar pierderea mamei l-a determinat să își asume și mai multe responsabilități. „Aceste experiențe m-au format ca om: am învățat să fiu o persoană disciplinată, perseverentă și cu o dorință arzătoare de a reuși prin propriile forțe”. Educația este prioritară pentru Florin: se implică în proiecte practice, îi place să lucreze în echipă și să găsească soluții creative la problemele tehnice. A participat la activități din cadrul facultății și la proiecte de laborator și în prezent urmează un stagiu de practică la o companie în domeniu. „Pe lângă activitatea academică, este importantă menținerea unui echilibru între studiu, muncă și viața personală. Reușesc să îmbin responsabilitățile profesionale cu cele universitare, dezvoltându-mi astfel disciplina și capacitatea de organizare”.
Mara Roboiu-Ionescu
Facultatea de Transporturi · Anul III · Centrul Universitar București
„Chiar dacă nu a fost mereu ușor, astăzi privesc fiecare provocare ca pe o oportunitate de a evolua” Mara are 21 de ani, a absolvit ca șefă de promoție Liceul de aviație și a decis să-și continue studiile în domeniul transporturilor. Parcursul său nu a fost ferit de probleme, însă a avut puterea de a merge mai departe și de a-și urma visul. „De-a lungul timpului, am învățat să mă descurc singură, din cauza unei situații mai speciale în familie. Chiar dacă nu a fost mereu ușor, această experiență m-a făcut mai puternică și mai ambițioasă, iar astăzi privesc fiecare provocare ca pe o oportunitate de a evolua”. Echilibrul dintre dezvoltarea personală și cea profesională îl regăsește în activitățile care o provoacă și îi aduc satisfacție. „Îmi place să fiu implicată, să particip la proiecte, cursuri și activități de voluntariat care mă ajută să cresc și să învăț lucruri noi. Sunt o persoană activă și curioasă, îmi place să fac sport, să ascult muzică, să citesc și să ajut oamenii”. Mara privește spre viitor cu încredere, convinsă că domeniul transporturilor îi oferă posibilitatea de a îmbina pasiunea pentru tehnică cu dorința de a contribui la dezvoltarea societății. „Pe viitor, mi-ar plăcea să lucrez în domeniul transporturilor, un domeniu care combină partea tehnică cu dorința mea de a contribui la ceva util și concret. Pentru mine, POLITEHNICA înseamnă provocări, dezvoltare și multe lecții învățate, dar mai ales bucuria de a face ceea ce îmi place”.
Diana Ghindă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor · Anul IV · Centrul Universitar București
„Această schimbare din viața mea nu mă împiedică să-mi urmez țelurile” Diana are 22 de ani, s-a născut în Australia, iar la 11 ani s-a mutat în România. Chiar dacă nu știa limba română, s-a adaptat ușor la școală și a obținut rezultate bune la olimpiade, proiecte și concursuri. Rezultatele obținute în anii de școală au motivat-o să meargă mai departe pe un drum al cunoașterii și dezvoltării personale, iar acum este în anul IV la Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor. Dar când totul mergea conform planurilor, viața i-a pregătit o încercare neașteptată. „În acest an, am început să am parte de anumite simptome pe care nu le puteam ignora, precum amorțirea piciorului de fiecare dată când stăteam mult în picioare, urmată de dureri. În urma investigațiilor și a unui RMN, am fost diagnosticată cu scleroză multiplă recurent-remisivă. Aceasta este o boală demielinizantă, autoimună și cronică, în care sistemul imunitar atacă în mod eronat învelișul nervilor.” Din fericire, există un tratament care ajută la ameliorarea simptomelor și care îi permite Dianei să ducă o viață normală și sănătoasă. „Această schimbare din viața mea nu mă împiedică să-mi urmez țelurile: să-mi finalizez studiile, să am succes în carieră, să mă bucur de viață și să călătoresc.”
Andrei Marian Gheorghe
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, Mecatronica Sistemelor Biotehnice · 23 de ani, anul IV · Centrul Universitar București
„Nimic nu este imposibil dacă ne dorim și dacă facem tot posibilul să se întâmple” Andrei, student în anul IV la Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, specializarea Mecatronică și Robotică, este un tânăr perseverent și ambițios. Încă din copilărie, Andrei a fost pasionat de artă, dar și de tehnologie. A început cu dans sportiv de performanță și a continuat cu fotografia. „Perioada liceului a fost una deosebit de dificilă pentru mine, perioadă peste care am reușit să trec cu bine datorită celei de-a doua pasiuni, fotografia. Am obținut premii importante la diverse concursuri naționale și regionale și am participat ca voluntar la Sesiunea estivală a artelor spectacolului – cel mai mare eveniment cultural și artistic din țară”. După absolvirea liceului, Andrei a ales un drum complex și provocator, specializarea Mecatronică și Robotică, unde a început să adauge în palmares premii importante: locul I și II la sesiunile de comunicări științifice, participare la Simpozionul Internațional ISB INMA TEH’ 2024, locul al 6-lea din 11 universități participante la Smart Mechatronics Challenge. „Îmi doresc să studiez în continuare în domeniul mecatronicii, cu posibilitatea de a aplica la programe de master în domeniu din străinătate și să îmi clădesc un viitor sigur și de calitate, dar iau în considerare și posibilitatea de a mă implica în dezvoltarea României, dar și în schimbarea acesteia la nivel profund, nu doar ca un simplu muncitor, ci ca parte activă în procesul de decizie. Nimic nu este imposibil dacă ne dorim și dacă facem tot posibilul să se întâmple”.
Ionuț-Cristian Dinu
Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte, specializarea Istorie · Anul II · Centrul Universitar Pitești
„Îmi doresc să urmez o carieră în învățământ, dar și una de arheolog” Ionuț are 19 ani și studiază Istoria la Centrul Universitar Pitești. Pasiunea sa pentru istorie a început încă din clasele primare și a făcut tot posibilul să-și urmeze visul. „Pasiunea mea pentru istorie a început încă din clasele primare când mă interesa ceea ce a fost atât în trecutul nostru, cât și în al altora și cum am ajuns aici”. Pe lângă rezultatele foarte bune la facultate, Ionuț se implică în fiecare an în proiecte și activități, dar și în cercetare arheologică. A participat la Arheo Polifest și în două proiecte Erasmus. „Pe viitor îmi doresc să urmez o carieră în învățământ, dar și una de arheolog”.
Ciprian Andrei Dinu
Facultatea de Inginerie în Limbi Străine - Inginerie Mecanică · Anul III · Centrul Universitar București
„Visez că ajung să lucrez pentru Formula 1” Ciprian are 21 de ani și studiază Ingineria Mecanică în limba engleză. De mic a fost pasionat de știință așa că alegerea Facultății de Inginerie în Limbi Străine a venit ca un lucru firesc. În timpul anilor de studiu, a avut ocazia să participe la mobilități Erasmus la INSA Lyon și FH Technikum Wien, unde a demonstrat performanțe remarcabile, iar media sa anuală depășește 9.8. Ciprian suferă însă de paralizie cerebrală infantilă în formă ușoară, dar diagnosticul său nu l-a împiedicat să-și urmeze visul. „La început mi-a fost teamă că nu o să reușesc să țin pasul, din cauza faptului că nu pot să scriu. După trei semestre aici și încă unul în Erasmus, pot afirma că nu am avut probleme, datorită profesorilor și facultății, care au dat dovadă de multă înțelegere”. În ciuda problemelor medicale, Ciprian a avut mereu rezultate impresionante și a adus un impact pozitiv acolo unde s-a implicat. „În afara facultății, îmi place sportul, în special Formula 1, unde cred că aș putea ajunge să lucrez, acesta fiind unul dintre visurile mele”.
Claudia Boceanu
Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, specializarea Terapie Ocupațională · 20 ani · Centrul Universitar Pitești
„Puterea nu vine din corp, ci din inimă!” Claudia Boceanu are 20 de ani, iar povestea ei este despre curaj, iubire și recunoștință. S-a născut cu nanism și un diagnostic greu: diafonospondilodizastoză congenitală, malformație a cutiei toracice, inegalitate a membrelor inferioare și sindrom Klippel-Feil. La naștere mama ei biologică avea 14 ani, iar tatăl nu a vrut să o recunoască. Așa a ajuns în centrul de copii cu dizabilități unde a avut norocul să fie iubită, îngrijită și respectată. Claudia a ales să vadă în aceste provocări nu o limitare, ci o oportunitate de a demonstra că lumina interioară poate birui orice obstacol. Cel mai frumos dar al destinului a fost întâlnirea cu Dana, femeia care avea să-i devină mamă. „Ea lucra în centrul în care eram, iar între noi s-a creat o legătură profundă și bine închegată. De la 9 luni, de fiecare dată când putea, aceasta mă lua acasă la ea, m-a integrat în familia ei. La sfârșitul clasei a VII-a, la vârsta de 14 ani, centrul urma să fie desființat, iar cei de la DGASPC, văzând relația frumoasă pe care o creasem cu mama, i-au propus să se gândească dacă mă poate adopta ea. La început evident că au fost griji, temeri, dar ea nu a renunțat și a decis ca eu să fiu copilul ei definitiv”. La 18 ani, Claudia a promovat examenul de Bacalaureat cu un rezultat bun, iar acum este studentă la Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, specializarea Terapie Ocupațională, la Centrul Pitești. „Sunt foarte fericită de decizia luată, simt că fiecare zi mă ajută să cresc, să învăț lucruri noi și să descopăr ce vreau cu adevărat să fac mai departe. Sunt o persoană veselă, ambițioasă, curajoasă, mereu cu zâmbetul pe buze, iar pe parcursul vieții am învățat că puterea nu vine din corp, ci din inimă”.
Ion Răzvan Bîscu
Facultatea de Energetică · anul II · Centrul Universitar București
„Mi-am dorit să fiu student la Facultatea de Energetică ca tata. Îmi doresc să pot continua tradiția în familie” Răzvan este un tânăr cu multe pasiuni și o dorință enormă de a excela în mediul academic. Drumul lui prin viață nu a fost ferit de probleme. La vârsta de 6 ani a descoperit că are probleme de auz. Ceea ce inițial părea o simplă otită s-a dovedit a fi o afecțiune serioasă în urma căreia este nevoit să poarte proteze auditive la ambele urechi. „La un control amănunțit, cu teste de auz, verificări în sala de audiometrie, am aflat că la urechea dreaptă am o pierdere de auz de 70%, iar la urechea stângă 40%. Eram prea mic să îmi amintesc tot, dar știu că atunci când am primit protezele auditive și am ieșit din spital, am exclamat: Ce multe mașini aud!” De mic a fost pasionat de mașini, de jocuri video, calculatoare, muzică, dar și de dinozauri. Pasiunea pentru inginerie însă a moștenit-o de la tatăl său și a făcut tot posibilul să ducă tradiția mai departe. „Sunt atras de design asistat de calculator utilizat în procesul de desenare, proiectare și simulări în domeniul instalațiilor electrice. Mi-am dorit să fiu student la Facultatea de Energetică deoarece și tatăl meu a absolvit această facultate. Îmi place ceea ce face el și îmi doresc să pot continua tradiția în acest sens”.